Fotografie: Obsesie și pasiune

Fotografie: Obsesie și pasiune

Hmm, parcă ieri eram aproape cât trepiedul unei rude, care prin simplul gest de a lăsa un kinder curios să umble la aparat și să “tragă-n poză” tot ce era în jurul lui a reușit să trezească în mine dorința de a descoperi ce e cu cărămida aia neagră și mare care imortalizează toate clipele frumoase ce peste ani ne vor retrezi emoțiile acelor momente. Dragostea pentru fotografie!
Contactul cu un aparat foto, pur și simplu a fost dragoste la prima vedere, dar la un moment dat, relația noastră nu a reușit să prindă contur deoarece nefiind aparatul meu, a trebuit să ne despărțim…Oh, Doamne, câtă suferință…

Toate acestea până când Divinitatea m-a mângâiat pe creștet și am primit primul meu aparat foto.
NIMIC. Absolut nimic nu a scăpat neimortalizat. Efectiv de fiecare dată când ieșeam eram cu aparatul la gât și fotografiam țanțoș tot ce-mi ieșea în cale.
Încet, încet, ochiul s-a format și pozele deveneau fotografii (la un nivel mediocru, dar tot era un upgrade, iar eu mă simțeam mândru). Funcția de Auto aparatului a început să fie din ce în ce mai rar folosită, termenii de ISO, timp de expunere, diafragmă parcă nu mai erau niște nebuloase iar nivelul ăla mediocru prindea puțin contur. Deși mi-aș dori din tot sufletul, încă nu ma pot numi fotograf, dar cu toate acestea, în momentul în care privesc pe viziera aparatului, timpul parcă se oprește-n jurul meu.

În încheiere, aș dori să mă laud și cu faptul că sunt cel mai norocos om de pe pământ, deoarece am lângă mine cea mai genială persoană, care împărtășește exact aceeași pasiune și de la care am enorm de multe lucruri de învățat. E oribil ca cel de lângă tine să nu-ți accepte hobby-urile așa că dacă vei găsi pe cineva pe aceeași lungime de undă, să nu îi dai drumul niciodată!

Cu respect,
Anemis

 

 

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *